What IF 7

Ce-ar fi daca… ar aparea o noua reclama. Sa fie o reclama la o companie de telefonie mobila care isi promoveaza tarifele scazute si numarul mare de mesaje oferite ca bonus la abonament. Ma gandesc la un adolescent care vorbeste pe Yahoo Messenger, ma gandesc la o femeie grabita intr-un supermarket care isi umple caruciorul, ma gandesc la o tanara pe o banca care isi rasuceste verigheta de pe inelar. Ma mai gandesc la un baiat care scrie pagina dupa pagina, cocosat deasupra biroului sau la un batran care se uita pe un album de familie. Sau la orice alta persoana care indeplineste actiuni solitare. E singura, numai ea si amintirile sau presiunile vietii de zi cu zi. E noapte. De pe fereastra dormitorului se zareste o luna plina, iar singura lumina din camera e cea raspandita de monitor. In supermarket sunt putine persoane si caseritele casca obosite. Vantul bate in parc si tanara, zgribulita, isi impreuneaza mainile, cuprinzandu-si umerii. Baiatul pune stiloul jos si isi sprijina capul in maini, iar batranul isi desprinde privirea din album, mangaindu-si mustata deasa si alba. Brusc se ia lumina. Toti raman scufundati in intuneric. Nu se mai vede nimic, poate doar lumina tastelor care sunt apasate grabit. Trec 5 secunde si adolescentul zice: “Alo! Da, iubita. Mi s-a luat curentul. Hai spune-mi ce ti-a zis profesorul dupa ce ti-a citit lucrarea.”; urmeaza femeia: “Mami, da-mi-o pe tusica doica la telefon. Acum ajung acasa. Da! Da! Ti-am luat ceva bun! Si eu te iubesc, scumpa!”; tanara, pe banca, in parc: “Te iubesc!’ si trimite mesajul; baiatul: “Da, mama. Lucrarea pentru bursa merge bine. Ce face tata?”; iar batranul: “Tocmai ma uitam la poza ta. Ce vremuri!”.

Finalul e previzibil (“Cand totul se intuneca in jurul tau, noi iti luminam calea spre cei dragi”) si totusi emotionant. De fapt e doar o idee.

-- Elena Pătrăţeanu